Al Doilea Val

Primul Val este absorbit de urmatorul si purtat peste generatii sub o alta forma - industrialismul. Asa cum mentiona Alvin Toffler, “fiecare civilizatie are un cod secret – o serie de reguli sau principii care se reintalnesc in toate activitatile ei ca un model care se repeta”.

Marcant pentru societatea celui de-al Doilea Val este industrialismul, care se compune din 6 principii fundamentale si care programeaza comportamentul maselor de oameni.

Primul si, consider eu, cel mai semnificativ pentru acea perioada este standardizarea, principiu care se baza pe producerea a milioane de produse identice. Dintre promotorii acestuia se numara Theodore Vail, cel care, la sfarsitul secolului XIX, a transformat  compania “American Telephone and Telegraph” intr-un gigant, revolutionand serviciul postal, si Frederick Winslow Taylor, un mecanic devenit cruciat ce avea in minte ca munca poate fi facuta stiintific standardizand fazele care reveneau fiecarui muncitor. Taylor devine autoritatea suprema pe plan mondial in materie de management.

Odata cu standardizarea in planul muncii, aceasta isi facea loc in toate sectoarele vietii cotidiene. De la uniformizarea materialelor de informare, la programele analitice propuse de pedagogi pentru a le implementa in mintea elevilor, lumea se pregatea pentru o noua etapa, cea a pietei locurilor de munca.

Miscarile revolutionare au “deschis focul”, cerand sa se inlocuiasca “ghiveciul” de unitati de masura cu sistemul metric si cu un nou calendar. De asemenea, daca productia de masa impunea standardizarea proceselor, piata pe care acestea actionau simtea nevoia de standardizare la un nivel mai sensibil, si anume, in ceea ce priveste moneda.

Un aspect inedit apare din partea unui imigrant din Irlanda de Nord, pe nume A.T. Stewart. In 1825, contrar vechii traditii, acesta practica pretul unic.

Desi Al Doilea Val a egalizat diferentele la multe niveluri, cel de al doilea principiu este specializarea. Toffler preciza faptul ca “eliminarea diveristatii din limba, din timpul liber si din stilul de viata, cu atat mai multa nevoie avea noua lume de diversitate in sfera muncii”. Astfel ca se produce inlocuirea taranului bun la toate, mai intai, cu muncitorul, al carui scop este repetarea la nesfarsit a acelorasi actiuni, si, mai apoi, cu specialistul “ingust dar pretentios”. Astazi, muncitorul este ceva mai evoluat, avand calificare in domeniu si lucrand cu profesionalism, insa, “specialistul” este tipul intalnit mai peste tot, cu noi metode de revolutionare a lumii, desi pastrand forma rudimentara pe care am prezentat-o mai sus.

Legat de aceste aspecte, Smith propune modul in care realizarea aceluiasi obiect – acul – este extrem de simplificata datorita diviziunii muncii. Cele 18 operatii necesare fabricarii acului nu de un singur muncitor, ci de 10, astfel ca productivitatea muncii se marea de la 20 la 4800 de ace pe zi la fiecare muncitor.  Henry Ford consemna faptul ca o munca specializata nu presupunea neaparat executarea acesteia de catre un om intreg, ci erau sectii in fabrica sa unde putea folosi orbi, oameni fara membre, femei si copii mai mari.  

Munca specializata crestea ca si pretul platit de oameni pentru produsele realizate in astfel de fabrici.

In aceasta perioada, diferentierea dintre producator si consumator era din ce in ce mai vizibila, lucru pentru care Michael Pertschuk afirma ca intreaga “cultura este dominata de profesionisti care ne numesc “clienti” si ne spun care sunt “nevoile” noastre”.

Un alt principiu este sincronizarea, care si astazi isi manifesta influenta la fel de puternic, dat fiind faptul ca timpul trebuie gestionat bine pentru a produce banii necesari intretinerii si continuarii activitatii. Societatile din Al Doilea Val s-au miscat in ritmul masinii, producand tot mai multe ceasuri si invatand elevii de mici sa le citeasca pentru a pregati oameni capabili sa constientizeze notiunea timpului.  “Fiecare sector economic avea propriile sale ore si perioade de varf, sincronizate cu cele ale furnizorilor si difuzorilor sai.”

Ultimele trei principii sunt concentrarea, maximizarea si centralizarea. Primul a fost o noutate a perioadei, deoarece, pana la inceputul secolului XIX, delincventii erau exclusi din zonele in care actionau, dar nu erau inchisi, nebunii ramaneau in familiile lor, neexistand azile, copiii invatau acasa daca aveau inclinatii, pana la aparitia scolilor in secolul XIX, a azilelor pentru nebuni si a inchisorilor. O alta zona de concentrare, de aceasta data a muncitorilor, erau nenumaratele fabrici. Acum iau nastere societatile anonime, trustul si monopolul.

Maximizarea reprezenta pasiunea obsesiva a oamenilor pentru marime si crestere, deoarece se considera ca acestea presupun eficienta, pe care au inceput sa o masoare printr-un instrument statistic numit PNB.

Centralizarea apare ca urmare a celorlalte principii de mai sus. Pentru a le realiza pe acelea, era nevoie ca informatiile sa fie centralizate intr-un sistem de date. Centralizarea nu s-a oprit la informatie, determinand aparita unei inventii cruciale pentru controlul central asupra resurselor financiare.

Toate acestea s-au manifestat de la cei mai mici pana la cei mai mari, de la muncitori pana la tehnicienii puterii : integratorii - cadre de conducere, presedinti, birocrati, directori etc. - , subelitele, elitele si supraelitele. Sistemul politic a cunoscut o evolutie incredibila, apar constitutii noi, guverne noi, institutii politice noi.

Marcanta pentru perioada celui de-al Doilea Val era mecanica. Fascinatia pentru acest domeniu a influentat si politica, pe care supraelitele o comparau cu o masinarie gigant, a carei putere incredibila indruma si corecta caile pe care cei mai mici le urmau. Era ca un parinte protector si bun, dar ferm. Insa problemele nu erau departe de lumea nou-creata.

“Saturati cu acest mod de gandire si crezand aproape orbeste in puterea si eficienta masinilor, cititorii revolutionari ai societatilor, capitalisti ori socialisti, au inventat institutii politice care aveau multe caracteristici ale masinilor de la inceputul erei industriale.” Guvernul reprezentativ era echivalentul politic al fabricii, este condus de sus si, de asemenea, invechit de aparitia urmatorului Val.

Al treilea val - Inceputul

Alvin Toffler infatiseaza in cartea sa "Al treilea val" imaginea umanitatii divizata in trei generatii caracterizate de puterea evolutiei.

Desi trebuie sa fac referire la primele trei capitole, voi preciza ca impresia lasata este aceea a unei metafore prin care autorul a reluat istoria si a povestit-o relatand transformarile constante care au sters si au rescris mentalitati, politici, economii, tehnologii, culturi. Pentru Toffler, schimbarea este asociata cu aparitia unui nou "val" in societate. In mod evident, au existat oameni care au anticipat modificarile ce aveau sa sculpteze o noua lume. Insa diferentele dintre cei inradacinati in vechile ideologii si adeptii noilor viziuni au produs ruptura. De la politica si pana la familie, tensiunile s-au resimtit puternic si s-au manifestat cu repeziciune pentru acele vremuri. Fireste, ciocnirea dintre generatii a alimentat numeroase conflicte. Un exemplu este Razboiul Civil care ar fi izbucnit din pricina unor probleme precum taxele sau sclavia. De fapt, autorul propune un alt motiv sub forma unei intrebari al carui raspuns este astazi bine cunoscut: " cine va conduce noul si bogatul continent? ". 

Anterior fiecarui val au aparut semne care sa prefigureze imaginea a ceea ce avea sa urmeze. Se pune accent pe ideea ca tot ce s-a intamplat de-a lungul anilor va avea un deznodamant fericit pentru omenire, in sensul ca lucrurile par ca se petrec cu un scop. Acest aspect se defineste simplu - evolutie, dar exagerarile nu fac bine nimanui. "Intr-o epoca in care teroristii se joaca de-a moartea cu ostaticii [...]", sustin cu tarie ca lumea s-a smintit!

Pe masura ce patrunzi in realitatea lui Toffler, incepi sa crezi ca este adevarata pe deplin, dar este meschina in fapt. Nu poti privi raul ca pe bine si nu poti ramane nemiscat la imaginea oamenilor pe post de cobai, chiar daca astazi poate suntem mai bogati datorita lor. E un genocid egal cu Holocaustul. Nu e drept sa multumim sclaviei pentru ca a existat si pentru ca a dat o lectie despre morala si credinta.

O metafora cu un sens mult prea neinsemnat pentru ceea ce reprezinta sacrificiul.